Baba

Azi am luat-o de la gradinita (uitasem ceva acasa si a trebuit sa ma intorc sa iau si am profitat sa o iau eu de la gradi). A fost surprinsa si s-a bucurat.
In masina o intreb ce a mai facut cu Misses Zoe (educatoarea mai in varsta care e si directoarea gradinitei) si ma corecteza :"baba". Ii mai repet o data ca o cheama Misses Zoe si ea mai tare: "baba". Ok, zic. Mi-am dat seama ca a suparat-o cu ceva daca o face baba. E aceeasi educatoare despre care in a doua zi a intrebat daca o luam si pe ea acasa (semn ca pana atunci nu o suparase). Asa ca o intreb: "dar cu ce te-a suparat misses Zoe?". Nici un raspuns. Stiu ca intrebarile in mod direct au de obicei o rata mica de raspuns sincer. Ceea ce s-a si intamplat: Ariana a tacut si nu a raspuns. Mai intreb o data: "cu ce te-a supart baba?" si atunci imi spune ca nu a lasat-o sa stea in fata. Ok, zic in sinea mea ca nu e nimic grav (pedeapsa sau tipat). Si atunci ii spun ca o inteleg ca e foarte suparata pe Misses Zoe pentru ca nu a lasat-o in fata si ca in momentul asta nu o place prea mult. "da", imi raspunde ea si se mai lumineaza putin la fata.
E uimitor cat de mult vor copiii nostri sa se faca auziti si sa fie acceptati asa cum sunt ei!
Daca ma apucam sa-i tin prelegeri ca e urat sa spuna baba etc as fi pierdut si atentia si clar nu ar fi inteles ca are cu cine sa vorbeasca sincer si ca e ok sa spuna ce simte.