Aletha Solter in Bucuresti

In weekend am avut bucuria sa particip la conferintele Alethei Solter in Bucuresti: Disciplina fara pedepse si fara recompense si Lacrimi, frici si crize de furie (tantrum).

Aletha este minunata. M-a impresionat foarte mult si m-a bucurat sa aflu ca ofera si consultatii pe mail/ skype. Tot ce a prezentat m-a fascinat. Eram toata absorbita si nu ami stiu de cand nu am mai stat 4 ore atat de fascinata si ascultand cu atentie fiecare cuvant ca sa nu-mi scape ceva.
Sambata, la conferinta de disciplina fara pedepse si fara recompense mi s-a parut ca vorbeste de metoda cea mai naturala de a creste un copil, un suflet sensibil si care are nevoie de intelegere si ascultare a sentimentelor lui decat de niste parinti autoritari sau amenintatori. Mi-au ramas cateva cuvinte de suflet: copiii trebuie sa gandeasca mereu si sa aleaga in cunostinta de cauza.

S-a vorbit despre ce inseamna Aware Parenting ( a fi parinte constient) si cele patru abordari ale disciplinei:
- autoritar violent
- autoritar non-violent
- permisiv
- democratic.

Primele doua nu mai spun de ce nu merg, a se vedeam momentele din copilaria noastra ( a celor majoritari :D). Cel permisiv creeaza resentimente din partea parintelui, care - incalcandu-si propriile nevoi- nu poate fi fericit. Iar cel democratic e cel pe care mi-as dori sa se mearga nu numai acasa, ci si la scoala.

S-a vorbit despre pedeapsa/ recompensa. Daca pentru pedeapsa e mai usor de inteles de ce nu functioneaza, pentru pedeapsa sunt multi parinti care sustin ca pentru ei a functionat perfect in copilarie. Aletha explica: recompensa schimba motivarea interna ( intrinseca). Ori noi, ca parinti, trebuie sa ne gandim cum vrem sa se comporte copiii nostrii si care vrem sa fie motivul pentru comportamentul lor.

Aletha a vorbit si de etapele de constientizare. De exemplu, pana la 24 de luni copilul nu poate intelege ce este aceea o regula.

Mi-a placut ca a pus accent pe sursele de stres si comportamentul generat de acesta:
- hipercativitate, impulsivitate
- incapacitatea de a se concentra
- agresiune
- probleme cu somnul
- frici
- tantrum
Si aici trebuie subliniat ca tantrumurile ( crizele de plans si furie) sunt si mecanisme naturale de vindecare!

A subliniat ceva ce  mi se pare super natural si totusi atat de greu de integrat de catre multi dintre noi: plansul este la fel de natural ca si rasul. Si asa cum acceptam rasul ca pe un medicament natural de vindecare de stres, la fel ar trebui sa privim si plansul ca motor de eliberare de emotii neplacute si stres. Cu singura diferenta ca , atunci cand plange copilul, este bine sa-i fim alaturi tinandu-l in brate. Copiii nu ar trebui niciodata pedepsiti pentru plans sau tantrum! Iar copiii au tantrum atunci cand se simt in siguranta! Ori asta ar trebui sa ne bucure: copilul se simte in siguranta cu noi sa planga ca sa se linisteasca dupa o zi stresanta sau o trauma si astfel sa declanseze mecanismul natural si instinctiv de vindecare.
O alta informatie importanta mi s-a parut raspunsul la intrebarea: de ce iti ia atat de mult timp, ca parinte, sa constientizezi nevoia copilului? - Pentru ca iti aduce aminte de experientele neplacute din propria copilarie. Sic!
Copiii au nevoie cel mai mult de atentia noastra plina de iubire atunci cand se comporta ca si cum ar merita-o cel mai putin.
In cea de-a doua zi, duminica, tema centrala a fost plansul. Si cat m-am bucurat ca sala era plina (ceea ce s-a intamplat si in prima zi) si atat de multi parinti au beneficiat de sfaturile si de exemplele Alethei.
Sunt multe de spus, dar ideea principala ramane asta: plansul este un mecanism de vindecare natural si noi trebuie sa fim calmi si iubitori alaturi de copilul nostru care plange si nu sa-i oprim plansul in vreun fel ( distragand atentia, tipand la copil sa se opreasca, pedepsind sau amenintand, tachinand, dandu-i ceva sa manance, minimalizand motivul declansator, dandu-i medicamente precum antidepresive etc)
Aletha ne-a amintit si de ce plang copiii si ca plansul este o forma de comunicare.
Si la sfarsitul celei de-a doua conferinte, a pus accentul pe cat de important este jocul cu copii si pentru asta va recomand cartea " Playful parenting" de Larry Cohen.
Si aceste doua conferinte au fost ca un desert. Pentru aperitiv si felul principal, ea a scris - pana acum- patru carti menite sa ne ajute sa stim mai multe despre cum putem ajuta si creste in iubire si intelegere minunile noastre: http://www.awareparenting.com/books.htm. Primele doua carti sunt traduse si in limba romana.

Thassos

Am ajuns in Thassos. Prima oara in Grecia si ne place :). Drumul a fost de 10 ore pana la Keramoti, 11 ore cu trecutul cu bacul de la Keramoti la Limenas si ajunsul la hotel.  Pe bac am hranit pescarusii cu biscuiti.

Ne-am cazat la Hotel Kamelia in Skala Potamia, unde toata lumea e foarte draguta si camera de apartament e mare si spatioasa. Cu tot nisipul pe care il aducem cu noi de la mare, dupa ce se face curat nu mai e un firicel :)
Thassos e o insula a mierii, a uleiului de masline si a caprelor. Maslinii sunt peste tot si e o incantare si o mirare cum reusesc sa creasca si sa aibe crengile pline de masline pe un teren destul de arid, unde nu ploua prea des din primavara pana la sfarsitul toamnei.
Din prima clipa ne-a cucerit apa limpede si stravezie si nisipul fin de la Skala Potamia. Apa este tocmai buna pentru copii, trecerea la cea adanca facandu-se foarte lin si in cativa zeci de metrii.

Restaurantele cochete si cu specialitatati din peste sau fructe de mare sunt unul langa altul si te atrage cu meniurile si in limba romana :). Toata lumea iti zambeste si te invita la masa. Noua ne-a placut cel mai mult la Korali pentru ca portiile sunt gustoase si generoase, iar la sfarsit primesti din partea casei struguri sau o mica prajitura.
Noi in fiecare seara am hranit mai intai pisicile de pe langa restaurant si apoi am mai mancat doua-trei guri de mancare. Pisicile in Thassos sunt peste tot, dar nu te deranjeaza. Nu sunt cersetoare. Daca le dai ceva de mancare, bine, daca nu, nu.
Am fost intr-o seara si la Golden Beach, o plaja cu nisipul fin si auriu si foarte mare. Mi-a placut ca erau locuri unde scapai de aglomeratie si chiar te simteai ca si cum ai o mica parte de plaja si de mare doar a ta.

Fiind cu masina am vizitat putin si insula. Ne-a placut Panagia foarte mult. Un satuc cochet cu magazine dragute si strazi inguste.
Am fost de doua ori si la Saliara Beach ( sau Marble Beach). O apa stravezie de vis si pietre albe ca laptele. In afara de muzica prea tare si aglomeratia de sezlonguri pe plaja, totul e mirific. E un loc ideal pentru snorking, ceea ce am si facut :)
Theologos este un satuc cu istorie si casute cu acoperis de pietre. Mi-a placut si o plimbare pe straduta principala e ca o intoarcere in timp.

Un loc care nu trebuie ratat este Manastirea Arhanghelui Mihail construita in 1845. Un loc cu o liniste divina si o priveliste de vis. As mai reveni de cateva ori aici :)

Ariana s-a mai bronzat putin si s-a bucurat de apa, vant, soare, munte si mult timp de stat cu mami si tati.