La teatru

Sa va spun, cu regret, ca in ultimii ani nu am mai ajuns la teatru. Asa ca joia trecuta aflu cu incantare de piesa "Fa-mi loc!" de Anthony Michineau cu Marius Manole, Medeea Marinescu. Recomandarea am primit-o pe facebook cu comentariul: nu am mai ras de mult asa cu pofta. Era tot ce aveam nevoie dupa o saptamana mai grea.
Se juca vineri, 30 noiembrie, ora 20.00 la Teatrul Evreiesc. M-am gandit repede sa o las pe Ariana cu bunicii si eu sa fac o escapada cu sotul la teatru. Numai ca planurile de acasa nu se potrivesc cu cele din targ. Asa ca doar cu o zi inainte am aflat ca bunicii plecau din oras si nu aveam cu cine sa o las pe Ariana. Nu mi-am pierdut speranta. Am inceput sa-i explic ca o sa mergem la teatru si acolo e liniste ( si nu sunt papusi,  pentru ca la teatru cu papusi am mai fost) si oamenii asculta fara sa vorbeasca tare actorii de pe scena. Am intrebat-o daca i-ar placea sa mearga cu noi si daca e de acord cu regula sa vorbim in soapta la teatru. A spus ca da. A doua zi, vineri dimineata am reinceput sa-i explic cum este si am intrebat-o in mai multe randuri daca intelege regula. I-am spus ca poate sa-si ia multe jucarii cu ea si sa se joace in liniste (ii place sa faca teatru cu papusile de plus, dar bineinteles ca nu i s-a mai cerut pana acum sa faca asta in soapta). I-am mai spus ca, daca o sa i se faca somn (prevedeam ca nu o sa doarma dupa-amiaza cu atatea lucruri de facut cu mami si cu tati) poate sa doarma in bratele mele si sa-mi spuna.
Gata! Zis si facut! pe la 7 seara vineri de imbracam in rochite si sotul la camasa si mergem la teatru. Am luat si ceva de mancat si neaparat sticluta cu apa. Am ajuns acolo. Putina coada la casa. Ariana se juca cu vreo doua papusi de plus, iar eu aveam restul de doua  in brate. Retinuse ca poate sa ia cate jucarii vrea :)
Am avut locuri la balcon (deh! aflasem de piesa cu o zi inainte) si asta a fost bine pentru ca mai erau scaune libere langa noi. De vazut, s-a vazut bine. Ariana s-a instalat in brate la tati si tati ii explica tot ce se intampla si de ce se supara acrita si de ce se tipa...ma uimea si bucura ca pana acum a mers bine. Dupa jumatate de ora eram chiar incantata ca am fost jumatate de ora la teatru si am si ras si daca Ariana vrea atunci sa mergem acasa, nu ma ofticam (da, si parintii se mai oftica cateodata). Dar nu, ea se mai dadea jos din brate de la tati, mai venea la mine, mai bea apa, o smochina, o migdala...asa a decurs pana la sfarsit cand nu mi-am dat seama ca a trecut o ora si jumamate si copilul nostru scump ne-a lasat sa ne uitam la o piesa de teatru in liniste. Uau! Asa ca plina de incantare si emotie i-am multumit de multe ori Arianei ca a stat in liniste la teatru si am putut sa mergem toti trei pentru prima oara la teatru de oameni mari fara papusi :)
Sunt recunoscatoare pentru minunatele porti pe care o comunicare eficienta ti le poate deschide.
Multumesc Gordon, Adele Faber si Elaine Mazlish.
Iar de anul viitor vreau sa impartasesc cu cat mai multi parinti minunatele instrumente de comunicare bazate pe cartile scrise de Adele Faber si Elaine Mazlish.