Dorinta

Aseara, inainte de culcare, incep sa ii spun ca trebuie sa aibe mereu incredere in ea si ca in viata poate face orice, dar orice si va reusi. In fine, incerc sa ii spun ca totul e posibil daca e facut cu inima si din inima. Dupa o pauza de cateva secunde, o intreb: "Mami, tu ce iti doresti sa faci?". Si raspunsul: "Sa ma joc cu mami."
De unde ca noi ne pierdem in trecut/viitor cand tot ce conteaza si ne face fericiti e prezentul...Am multe de invatat de la minunea mea si ma bucur de fiecare data cand sunt alaturi de ea si doar atat.

3 anisori

Uraaa! Am o fetita de 3 ani impliniti! E cel mai bun copil si in fiecare zi simt ca intre noi doua exista o legatura speciala. E scumpa mea si ii multumesc ca m-a ales sa-i fiu mama.
Ei, si acum sa va spun ca am avut si o frumoasa petrecere condusa de Peter Pan :). Eu am avut emotii tot timpul, dar copiii s-au simtit foarte bine si asta m-a bucurat :)
Si cateva poze:

Ziua mamei

Astazi este ziua mea ( a mamei Arianei) si am avut cel mai frumos cadou de dimineata: minunea mea mi-a urat "La multi ani!" si intreaga viata e mai frumoasa. Multumesc Universului pentru cel mai frumos cadou posibil, o minune de copil!
Va doresc o zi plina de zambete!

Cum numara Ariana

Ca orice copilas, Arianei ii place mult sa o ridici si sa o legeni si sa o invarti si sa o ridici si sa faci avionul, deci mai toate modurile de interactiune cu mami sau tati astfel incat sa-i oboseasca la maxim:))
Recunosc ca la inceput jocurile sunt placute de ambele parti, dar la un moment dat chiar nu mai pot sa o invart si sa o ridic si atunci ea spune: " de 3 ori" si incepe sa numere singura: unu, doi, trei, patru,cinci, sase, şapte, opt, nouă, zece, one, two, three, four, five, six, seven, eight, nine, ten, un, deux, trois, quatre, cinq, six, sept, huit, neuf, dix si atunci rasuflu usurata ca nu am invatat-o sa numere si in germana sau spaniola :))

Flori de primavara

Ariana isi contureaza in fiecare zi personalitatea.
Am spus ca de cand am luat-o pentru prima oara in brate mi-a aratat preferintele ei? La doua saptamani spunea clar ca nu ii place sa stea cu ochii in soare, astfel ca de fiecare data trebuia sa ma intorc pentru ca ochisorii ei sa fie la umbra. Ii placea sa stea in brate cu fata spre exterior si nu cu capul pe umerii mei. Ea nu a stat nici la o zi ca un bebelus, asa culcat decat daca dormea; trebuia ea mereu sa analizeze, sa vada, sa observe.
Si mai apoi aceasta atentie am observat-o in parc cand, la locul de joaca, jumatate din timp il petrece observand ce fac ceilalti copii si jumatate dandu-se in leagan, pe topogan...
E un copil foarte atent si la emotiile celorlalti. Mai ales pe mine ma citeste foarte usor si daca vin obosita de la serviciu ma intreaba imediat daca sunt suparata. Avem momente in care doar ne privim in ochi si atunci am impresia ca poate citi pana in strafundurile sufletului meu...
Cateva poze cu flori de primavara:

Iarba verde de primavara

Weekendul trecut am dat o tura la bunici. Ma incanta de fiecare data deschiderea Arianei catre natura. De cand a facut primii pasi, ea se ducea pe iarba. E o mare placere sa umble desculta pe iarba. Si recunosc ca si a mea. Mi-amintesc cu drag cum prima oara cand ajungeam la bunici in curte imi placea sa simt iarba. Daca mai si plouase si era vara era o adevarata placere!
Prea des uitam sa umblam desculti atunci cand avem ocazia. Si sa stam in ploaia calda de vara...