Cursuri pentru parinti

Pentru mine, Ariana a fost si este o continua inspiratie.Ea mi-a aratat care sunt adevaratele valori in viata si sufletul pur de copil. Mi-am dorit de la inceput o relatie in care sa fim prietene si sa ii pot crea mediul ideal ca ea sa creasca sanatoasa si bucuroasa si sa isi dezvolte talentele.

Asa am inceput sa merg la cursuri pentru parinti acum cativa ani. Si m-au "prins" atat de tare incat mi-am reamintit de o dorinta veche de a mea de a fi profesoara. Intre timp nu am ajuns profesoara de matematica, dar mi-am retrezit spiritul de a impartasi cunostinte cu cei care isi doresc sa invete instrumente pentru o viata mai plina de bucurie si intelegere pentru cei dragi.

Din toamna acestui an am inceput sa tin cursuri pentru parinti. Primul pas a fost facut si acum continui calatoria dupa proverbul "Calatoria celor o mie de mile incepe cu primul pas".

Cursurile mele pentru parinti se bazeaza pe cartile dr. Aletha Solter, un psiholog elvetian specializat in psihologia dezvoltarii, consultant international si autoarea a cinci carti (The Aware Baby, Helping Young Children Flourish, Tears and Tantrums, Raising Drug-Free Kids si Attachment Play – primele doua carti sunt traduse si in limba romana: Bebelusul meu intelege tot, Copiii nostri, frumosi si sanatosi).

Asa ca din iunie 2013 sunt trainer de Aware Parenting  certificat de Aware Parenting Institute din Statele Unite ale Americii.

Pe langa cursuri, ofer si consultatii pentru parinti.

Pentru detalii, ma puteti contacta la:

E-mail: alina.coaching@gmail.com

Ferma animalelor

Am asteptat toata iarna sa se deschida Ferma animalelor. In fiecare saptamana Ariana ma intreba cand vine primavara si daca putem sa mergem sa vedem si sa hranim caprele mici. Cand am aflat ca se redeschid portile pentru vizitatori pe 9 martie, am fost foarte incantata. Sambata ne facusem deja program, dar duminica de dimineata, cu toate ca se anuntau 50% sanse de ploaie, ne-am dus la Ferma Animalelor.
Ariana a hranit caprele cu sticksuri si bobite speciale cumparate de acolo:

si eu m-am bucurat sa mangai cel mai docil magarus, care are blanita foarte moale si pufoasa:

Despre reguli

Daca suntem atenti, putem observa daca am impus deja prea multe reguli copiilor.
Ariana, dupa un Revelion la munte in care a stat mai mult timp cu mine a vrut sa imi spuna in ultima zi ca ea vrea sa deschida usa de la masina fara sa se uite si sa o tranteasca tare. Aha! Deci uite cum ies la suprafata frustrarile ca sunt prea multe reguli care i se cer sa fie respectate. Si daca eu spuneam: "nu, nu se face asta", nu ajungeam la nimic. Ba din contra, ea nu s-ar mai simti in siguranta sa-mi vorbeasca despre lucrurile apasatoare si suparatoare pentru ea. Dar acceptandu-i impotrivirea si dandu-i informatia despre ce se poate intampla daca ea deschide brusc usa la masina fara sa fie atenta, am reusit sa pastrez conexiunea frumoasa dintre noi si ea sa se simta in siguranta si inteleasa in revolta ei impotriva regulilor. So simple!

La teatru

Sa va spun, cu regret, ca in ultimii ani nu am mai ajuns la teatru. Asa ca joia trecuta aflu cu incantare de piesa "Fa-mi loc!" de Anthony Michineau cu Marius Manole, Medeea Marinescu. Recomandarea am primit-o pe facebook cu comentariul: nu am mai ras de mult asa cu pofta. Era tot ce aveam nevoie dupa o saptamana mai grea.
Se juca vineri, 30 noiembrie, ora 20.00 la Teatrul Evreiesc. M-am gandit repede sa o las pe Ariana cu bunicii si eu sa fac o escapada cu sotul la teatru. Numai ca planurile de acasa nu se potrivesc cu cele din targ. Asa ca doar cu o zi inainte am aflat ca bunicii plecau din oras si nu aveam cu cine sa o las pe Ariana. Nu mi-am pierdut speranta. Am inceput sa-i explic ca o sa mergem la teatru si acolo e liniste ( si nu sunt papusi,  pentru ca la teatru cu papusi am mai fost) si oamenii asculta fara sa vorbeasca tare actorii de pe scena. Am intrebat-o daca i-ar placea sa mearga cu noi si daca e de acord cu regula sa vorbim in soapta la teatru. A spus ca da. A doua zi, vineri dimineata am reinceput sa-i explic cum este si am intrebat-o in mai multe randuri daca intelege regula. I-am spus ca poate sa-si ia multe jucarii cu ea si sa se joace in liniste (ii place sa faca teatru cu papusile de plus, dar bineinteles ca nu i s-a mai cerut pana acum sa faca asta in soapta). I-am mai spus ca, daca o sa i se faca somn (prevedeam ca nu o sa doarma dupa-amiaza cu atatea lucruri de facut cu mami si cu tati) poate sa doarma in bratele mele si sa-mi spuna.
Gata! Zis si facut! pe la 7 seara vineri de imbracam in rochite si sotul la camasa si mergem la teatru. Am luat si ceva de mancat si neaparat sticluta cu apa. Am ajuns acolo. Putina coada la casa. Ariana se juca cu vreo doua papusi de plus, iar eu aveam restul de doua  in brate. Retinuse ca poate sa ia cate jucarii vrea :)
Am avut locuri la balcon (deh! aflasem de piesa cu o zi inainte) si asta a fost bine pentru ca mai erau scaune libere langa noi. De vazut, s-a vazut bine. Ariana s-a instalat in brate la tati si tati ii explica tot ce se intampla si de ce se supara acrita si de ce se tipa...ma uimea si bucura ca pana acum a mers bine. Dupa jumatate de ora eram chiar incantata ca am fost jumatate de ora la teatru si am si ras si daca Ariana vrea atunci sa mergem acasa, nu ma ofticam (da, si parintii se mai oftica cateodata). Dar nu, ea se mai dadea jos din brate de la tati, mai venea la mine, mai bea apa, o smochina, o migdala...asa a decurs pana la sfarsit cand nu mi-am dat seama ca a trecut o ora si jumamate si copilul nostru scump ne-a lasat sa ne uitam la o piesa de teatru in liniste. Uau! Asa ca plina de incantare si emotie i-am multumit de multe ori Arianei ca a stat in liniste la teatru si am putut sa mergem toti trei pentru prima oara la teatru de oameni mari fara papusi :)
Sunt recunoscatoare pentru minunatele porti pe care o comunicare eficienta ti le poate deschide.
Multumesc Gordon, Adele Faber si Elaine Mazlish.
Iar de anul viitor vreau sa impartasesc cu cat mai multi parinti minunatele instrumente de comunicare bazate pe cartile scrise de Adele Faber si Elaine Mazlish.

Aletha Solter in Bucuresti

In weekend am avut bucuria sa particip la conferintele Alethei Solter in Bucuresti: Disciplina fara pedepse si fara recompense si Lacrimi, frici si crize de furie (tantrum).

Aletha este minunata. M-a impresionat foarte mult si m-a bucurat sa aflu ca ofera si consultatii pe mail/ skype. Tot ce a prezentat m-a fascinat. Eram toata absorbita si nu ami stiu de cand nu am mai stat 4 ore atat de fascinata si ascultand cu atentie fiecare cuvant ca sa nu-mi scape ceva.
Sambata, la conferinta de disciplina fara pedepse si fara recompense mi s-a parut ca vorbeste de metoda cea mai naturala de a creste un copil, un suflet sensibil si care are nevoie de intelegere si ascultare a sentimentelor lui decat de niste parinti autoritari sau amenintatori. Mi-au ramas cateva cuvinte de suflet: copiii trebuie sa gandeasca mereu si sa aleaga in cunostinta de cauza.

S-a vorbit despre ce inseamna Aware Parenting ( a fi parinte constient) si cele patru abordari ale disciplinei:
- autoritar violent
- autoritar non-violent
- permisiv
- democratic.

Primele doua nu mai spun de ce nu merg, a se vedeam momentele din copilaria noastra ( a celor majoritari :D). Cel permisiv creeaza resentimente din partea parintelui, care - incalcandu-si propriile nevoi- nu poate fi fericit. Iar cel democratic e cel pe care mi-as dori sa se mearga nu numai acasa, ci si la scoala.

S-a vorbit despre pedeapsa/ recompensa. Daca pentru pedeapsa e mai usor de inteles de ce nu functioneaza, pentru pedeapsa sunt multi parinti care sustin ca pentru ei a functionat perfect in copilarie. Aletha explica: recompensa schimba motivarea interna ( intrinseca). Ori noi, ca parinti, trebuie sa ne gandim cum vrem sa se comporte copiii nostrii si care vrem sa fie motivul pentru comportamentul lor.

Aletha a vorbit si de etapele de constientizare. De exemplu, pana la 24 de luni copilul nu poate intelege ce este aceea o regula.

Mi-a placut ca a pus accent pe sursele de stres si comportamentul generat de acesta:
- hipercativitate, impulsivitate
- incapacitatea de a se concentra
- agresiune
- probleme cu somnul
- frici
- tantrum
Si aici trebuie subliniat ca tantrumurile ( crizele de plans si furie) sunt si mecanisme naturale de vindecare!

A subliniat ceva ce  mi se pare super natural si totusi atat de greu de integrat de catre multi dintre noi: plansul este la fel de natural ca si rasul. Si asa cum acceptam rasul ca pe un medicament natural de vindecare de stres, la fel ar trebui sa privim si plansul ca motor de eliberare de emotii neplacute si stres. Cu singura diferenta ca , atunci cand plange copilul, este bine sa-i fim alaturi tinandu-l in brate. Copiii nu ar trebui niciodata pedepsiti pentru plans sau tantrum! Iar copiii au tantrum atunci cand se simt in siguranta! Ori asta ar trebui sa ne bucure: copilul se simte in siguranta cu noi sa planga ca sa se linisteasca dupa o zi stresanta sau o trauma si astfel sa declanseze mecanismul natural si instinctiv de vindecare.
O alta informatie importanta mi s-a parut raspunsul la intrebarea: de ce iti ia atat de mult timp, ca parinte, sa constientizezi nevoia copilului? - Pentru ca iti aduce aminte de experientele neplacute din propria copilarie. Sic!
Copiii au nevoie cel mai mult de atentia noastra plina de iubire atunci cand se comporta ca si cum ar merita-o cel mai putin.
In cea de-a doua zi, duminica, tema centrala a fost plansul. Si cat m-am bucurat ca sala era plina (ceea ce s-a intamplat si in prima zi) si atat de multi parinti au beneficiat de sfaturile si de exemplele Alethei.
Sunt multe de spus, dar ideea principala ramane asta: plansul este un mecanism de vindecare natural si noi trebuie sa fim calmi si iubitori alaturi de copilul nostru care plange si nu sa-i oprim plansul in vreun fel ( distragand atentia, tipand la copil sa se opreasca, pedepsind sau amenintand, tachinand, dandu-i ceva sa manance, minimalizand motivul declansator, dandu-i medicamente precum antidepresive etc)
Aletha ne-a amintit si de ce plang copiii si ca plansul este o forma de comunicare.
Si la sfarsitul celei de-a doua conferinte, a pus accentul pe cat de important este jocul cu copii si pentru asta va recomand cartea " Playful parenting" de Larry Cohen.
Si aceste doua conferinte au fost ca un desert. Pentru aperitiv si felul principal, ea a scris - pana acum- patru carti menite sa ne ajute sa stim mai multe despre cum putem ajuta si creste in iubire si intelegere minunile noastre: http://www.awareparenting.com/books.htm. Primele doua carti sunt traduse si in limba romana.

Thassos

Am ajuns in Thassos. Prima oara in Grecia si ne place :). Drumul a fost de 10 ore pana la Keramoti, 11 ore cu trecutul cu bacul de la Keramoti la Limenas si ajunsul la hotel.  Pe bac am hranit pescarusii cu biscuiti.

Ne-am cazat la Hotel Kamelia in Skala Potamia, unde toata lumea e foarte draguta si camera de apartament e mare si spatioasa. Cu tot nisipul pe care il aducem cu noi de la mare, dupa ce se face curat nu mai e un firicel :)
Thassos e o insula a mierii, a uleiului de masline si a caprelor. Maslinii sunt peste tot si e o incantare si o mirare cum reusesc sa creasca si sa aibe crengile pline de masline pe un teren destul de arid, unde nu ploua prea des din primavara pana la sfarsitul toamnei.
Din prima clipa ne-a cucerit apa limpede si stravezie si nisipul fin de la Skala Potamia. Apa este tocmai buna pentru copii, trecerea la cea adanca facandu-se foarte lin si in cativa zeci de metrii.

Restaurantele cochete si cu specialitatati din peste sau fructe de mare sunt unul langa altul si te atrage cu meniurile si in limba romana :). Toata lumea iti zambeste si te invita la masa. Noua ne-a placut cel mai mult la Korali pentru ca portiile sunt gustoase si generoase, iar la sfarsit primesti din partea casei struguri sau o mica prajitura.
Noi in fiecare seara am hranit mai intai pisicile de pe langa restaurant si apoi am mai mancat doua-trei guri de mancare. Pisicile in Thassos sunt peste tot, dar nu te deranjeaza. Nu sunt cersetoare. Daca le dai ceva de mancare, bine, daca nu, nu.
Am fost intr-o seara si la Golden Beach, o plaja cu nisipul fin si auriu si foarte mare. Mi-a placut ca erau locuri unde scapai de aglomeratie si chiar te simteai ca si cum ai o mica parte de plaja si de mare doar a ta.

Fiind cu masina am vizitat putin si insula. Ne-a placut Panagia foarte mult. Un satuc cochet cu magazine dragute si strazi inguste.
Am fost de doua ori si la Saliara Beach ( sau Marble Beach). O apa stravezie de vis si pietre albe ca laptele. In afara de muzica prea tare si aglomeratia de sezlonguri pe plaja, totul e mirific. E un loc ideal pentru snorking, ceea ce am si facut :)
Theologos este un satuc cu istorie si casute cu acoperis de pietre. Mi-a placut si o plimbare pe straduta principala e ca o intoarcere in timp.

Un loc care nu trebuie ratat este Manastirea Arhanghelui Mihail construita in 1845. Un loc cu o liniste divina si o priveliste de vis. As mai reveni de cateva ori aici :)

Ariana s-a mai bronzat putin si s-a bucurat de apa, vant, soare, munte si mult timp de stat cu mami si tati.

Monumentul Tropaeum Traiani de la Adamclisi

Am avut un weekend prelungit la mare: soare, valuri, apa calda si atmosfera prietenoasa la Vama Veche. Se pare ca in iesirile noastre la Marea Neagra, Vama ramane in inimile noastre de fiecare data. O incantare sa o aud pe Ariana cantand in inceput de noapte, in timp ce dansam pe malul marii, pe nisipul fin: "Suntem la Vama Veche!". Si cerul plin de stele...si am lansat si lampioane zburatoare. Frumos si magic! O incantare!!! Imi place, place, place Vama Veche. Dar si mai mult imi place cum ne face sa ne simtim pe toti trei: mai fericiti, mai relaxati, mai zambitori, mai aproape de apa, pamant, vant, soare...
La intoarcere am luat-o pe la Negru Voda, pentru ca se statea mai mult de o ora in coloana in statiuni. Asa ca nu am putut rezista sa nu vizitam monumentul Tropaeum Traiani de la Adamclisi. Ariana a fost curioasa de luptele dintre daci si romani si soldatii care aveau sabii si cai, dar mai ales cai :)
Am avut parte si de un superb apus de soare in Podisul Dobrogei.
Si cateva poze: